Despre schimbări

Am mai spus că nu sunt constantă. Mă cam trage mereu la schimbări. Ei bine, ca să nu risc să fac shimbări mai grave, din anumite motive şi dorinţe de moment, am decis să mă joc puţin cu părul meu.

De când mă ţin eu minte, am avut un păr lung, frumos, bogat, des şi ondulat. Până într-o zi în care mi-am spus că vreau să schimb ceva. Asta, desigur, s-a întâmplat în perioada aia în care adolescenţii consideră că-s maturi şi pot lua singuri decizii.

Aşa arăta părul meu înainte de aventurile de la frizerii.

După care l-am sacrificat puţin:

Încă puţin…

Încă câţiva centimentri şi mă opresc!

Am zis bine. M-am oprit. L-am lăsat să crească, dar m-am făcut roşcată. Pot eu oare să stau pe loc? Niciodata.

Dar au trecut doar câteva luni şi, iată-mă! N-am mai putut răbda. Bine că nu m-am tuns cheală, că mă furase şi gândul ăsta.

Dar nici asta nu mi-a fost de ajuns! Mi-am mai făcut o şuviţă roşcată, să fie cu efect. 🙂

Până când a început să crească şi l-am tuns iar, după aceeaşi formă.

Până la urmă, am decis să-l las să răsufle şi el puţin. Ajunge. Un an şi câteva luni nu m-am atins deloc de părul meu. Dar, într-o zi tare caldă de vară, dacă tot era la modă, m-am programat la frizerie şi mi-am făcut ombre.

Şi am rămas aşa pentru încă un an, până când m-am plictisit iar şi mi-am „tăiat” ombre-le.

Zilele trecute, la două luni de la ultima tunsoare, am fost să-mi vopsesc capetele-n fumuriu. Încercarea a cam eşuat, nu s-au amestecat culorile cum ar fi trebuit, deşi culoarea arată bine şi aşa. În august se preconizează încă o încercare.

De obicei, se spune că o persoană-şi taie părul atunci când vrea să scape de trecut. Cred că acest lucru a acţionat şi asupra mea. Eram într-o perioadă de intense trăiri emoţionale şi căutam ceva care să mă înnoiască, să mă regenereze. Căutam ceva diferit de trecutul meu. Căutam un lucru care să mă adăpostească, să mă ascundă.

Nu mi-a fost niciodată frică de schimbări. Poate c-au fost ezitări, gânduri, dar niciodată frică. Viaţa nu merge înainte dacă nu schimbi nimic. Rămâi întotdeauna pe acelaşi loc. O schimbare, de obicei, aduce ceva nou. Desigur, nu te asigură nimeni că e un lucru bun, dar merită să încerci. Dacă n-o să rişti, n-o să obţii niciodată nimic. O să rămâi cu gândul: „Dar ce-ar fi fost dacă…?”.

Nu îţi fie frică de schimbări. Fie-ţi frică de monotonie.