O carte cât o mare

Mihail Sebastian este autorul pe care o sa-l recitesc mereu. Întâi l-am cunoscut în „Accidentul”, carte în care încerca să vindece niște suflete rănite, adăpostindu-le sub albul neatins al munților. Mai târziu l-am descoperit în memoriile Cellei Serghi ca fiind un bărbat, un prieten și un scriitor demn de atenție. Maestrul se regăsea constant în memoriile autoarei, aceștia doi împărțind istorii despre care n-am aflat și nici nu vom afla prea multe din nici un fel de jurnale. Căci e ușor să scrii o carte fictivă cu elemente reale și, totuși, aproape imposibil să descrii ce furtuni te străbat în realitate. E greu să descrii o relație în plenitudinea ei. Ți-e frică să o depersonalizezi.

mihail-sebastian-femei-1933-2272
Sursa poză

Luna asta am citit „Femei”. Da. Mi-a luat o lună să citesc o carte de 164 pagini. Nu e una pe care să o rugumi rapid într-o dimineață, savurându-ți cafeaua. E una care trebuie digerată bine, ca să i se simtă gustul adevărat și ca să lase o urmă de plăcere. Mihail Sebastian m-a furat dintre cei patru pereți în care mă aflu și m-a dus lângă femeile lui. Am cunoscut atâtea femei! Și dacă m-ar întreba cineva câtă pornografie este-n cartea asta, aș răspunde zero. Pornografie nu, erotism da. Scene erotice? Da: priviri fugare, analize, admirări, refuzuri, gelozii, dezamăgiri. Ar părea că vorbim despre lucruri diferite? Dar, totuși, cât de pline erau toate de erotism! Și, oricât de paradoxal n-ar suna, uneori erotismul ăsta atinge puncte maxime când nu există nici o atingere și nici un cuvânt strecurat în șoaptă. Erotismul din „Femei” depășește orice închipuire. Descrierea minuțioasă a femeilor, a simplităților lor cotidiene, a micilor lor obișnuințe te duce dincolo de granițele erotismului tradițional.

Ajungi undeva unde acesta este pur, naiv, inocent. Undeva unde Mihail Sebastian te învață să iubești o femeie urâtă, sau, mai degrabă, să o ajuți să-și scoată frumusețea la iveală. Undeva unde autorul încearcă să explice o iubire de femeie și câte mici-mari evenimente și suferințe se ascund în spatele zâmbetului încântător al unei femei care iubește. Pe de o parte, realitatea, pe de altă parte, speranța. Undeva unde, dincolo de personalitatea lui Ștefan Valeriu, există personaje care vor să fie iubite în modul acela pur, naiv, inocent. Acestea sunt dezgolite până-n adâncul sufletelor lor. Uneori de către Ștefan Valeriu, alteori, inconștient, de către ele înseși.

black-and-white-2308894_1920

Mihail Sebastian ne pune față-n față cu analiza psihologică a unor personaje feminine, iar noi ne dăm seama că Ștefan Valeriu nu este, nici pe departe, personajul principal, căci toată acțiunea gravitează în jurul acelor analize psihologice. Este o carte monotonă și nu pentru cititori nerăbdători. Este pentru cei care vor să descopere lumea și care caută cărți adânci cât marea. „Femei” este o carte cât o mare.

 

Harry Potter, cumva

Într-o zi de vară, într-o caldă zi de vară, am păşit pragul unei biblioteci, care nu m-a mai lăsat să plec fără cărţi în mână.
Prima carte pe care am luat-o a fost Harry Potter.

Harry Potter.

Dac-ar fi să aleg o singură carte pe care să o păstrez din miliardele de cărţi existente, aş alege, fără să ezit, Harry Potter. Deseori mi s-a spus că mă comport ca un copil şi deseori, auzind că n-aş favoriza niciodată o carte mai mult decât asta, râdeau şi-mi spuneau că e absurd.
Nu e deloc absurd, de fapt. Am crescut cu Harry Potter. M-a fascinat din primul moment şi, de atunci, nu m-a mai părăsit.

Recitesc, periodic, anumite pasaje din carte, pentru că anume ele mă ajută să mă ridic atunci când nu mai pot. Nu e doar o carte. E un prieten bun, care e întotdeauna gata să m-apuce de mână şi să-mi arate calea spre soare, spre lumină şi fericire. E un suflet drag, pe care nu l-aş lăsa niciodata prea departe de mine. E o viaţă, o inimă care bate alături.

A fost magie. De când am luat-o în mână şi până acum, până în momentul în care tapez asta – e magie. Şi n-ar mai fi fost dacă n-aş fi citit-o.

E magie curată. Literalmente, şi în cel mai adevărat sens al cuvântului.

Am citit şi recitit cărţile în diferite faze ale vieţii mele şi, poate, în anumite momente am descoperit lucruri pe care nu le descoperisem atunci când eram copil. Şi, crede-mă, îs atât de multe astfel de momente…

Am tot încercat de multe ori să realizez ce m-a învăţat Harry Potter şi am înţeles că-s prea multe lucruri pentru a fi listate. Totuşi, cel mai important lucru a fost că am observat, pentru prima dată în viaţă, ce înseamnă un sacrificiu. Am învăţat cum e să fii un prieten bun, ce înseamnă sinceritate, fidelitate, armonie, dreptate, ajutor şi… Şi am învăţat cum să iubesc necondiţionat, căci, cum a zis şi Preda, dacă dragoste nu e, nimic nu e…

Cu o lună-n urmă m-am trezit cele mai frumoase cadouri în poale. În primul rând, cele mai frumoase, pentru că-s de la cei mai frumoşi oameni din lume şi, în al doilea rând, pentru că nici un cadou nu e mai bun decât mâna asta imaginară spre soare.

16425285_1419899794747504_1672129208_n

16443671_1419899681414182_137588052_n

Mi-a fost dor de gaşca aia unită, de prietenia aia nestrămutată, de legăturile emoţionale şi fizice. Mi-a fost tare dor. Şi o să-mi fie dor mereu. Cred că de asta o să stau zilnic cu una din cărţi pe noptieră. Şi nu contează ce vârstă o să am. Harry Potter nu are vârstă, are caracter.

„Pe drum”, Jack Kerouac

Nu mi-a plăcut niciodată cartea asta. Până acum.

Am început-o, pentru că aşteptam ceva grandios. Eram într-o perioadă în care aveam nevoie de o „escapadă”, ca să-mi adun gândurile. O tot citeam, citeam şi aşteptam să se-ntâmple ceva interesant. Nu încercam să-i înţeleg mesajul, pentru că o lecturam pentru a mă relaxa, doar pentru plăcerea de a citi. Acum, când i-am descoperit frumuseţea, mi-am promis că nu o să mai citesc niciodată o carte fără a-i urmări ideea centrală.

pe-drum-top-10_1_fullsize

Sursă poză

Când am descoperit-o, fiecare cuvânt a început să capete alt sens. Întreaga carte însemna cu totul altceva decât până atunci. Realizam că am citit o capodoperă fără de preţ şi nici măcar nu ştiam asta. Pentru că este una dintre cele mai semnificative cărţi ale Americii anilor 1950-1960. Este opera care „defineşte” Generaţia Beat (Generaţia Beat, citeşte acest post pentru a înţelege mai bine şi cartea) şi care poartă o semnificaţie de milioane.

Pot să te asigur că este o carte pe care trebuie, numaidecât, să o citeşti în viaţă. Nu repeta greşeala mea. Nu o lăsa la o parte. Nu o lăsa pentru mai târziu. Citeşte-o acum, pentru că ar putea să-ţi schimbe viaţa. Încearcă să înţelegi de ce cuvintele au fost aranjate într-un anumit mod, pentru că întotdeauna există un motiv. Uneori neglijăm anume cărţile care ar putea însemna cel mai mult pentru noi. „Pe drum” ar putea fi exact una dintre aceste cărţi.

„Estul are ceva bun şi sfânt, în timp ce California e albă ca rufele puse la uscat şi n-are minte.” – „Pe drum”, Jack Kerouac

“Nu-i aşa că ne începem viaţa ca nişte copii nevinovaţi care au încredere în tot ce văd în jur?”- „Pe drum”, Jack Kerouac

 

Top 10 cărţi care mi-au schimbat viaţa

Ţin minte că, într-o perioadă, era „populară” pe facebook provocarea care suna cam aşa: „Care sunt cele 10 cărţi care ţi-au schimbat viaţa?”. Cred că e unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am preluat de pe Facebook.

Să aleg 10 cărţi din toate pe care le-am citit! Îmi poate lua o eternitate, şi nici asta nu o să-mi ajungă. Totuşi, o să întocmesc o listă.

13643959_1161812190556267_1901047632_n
Asta e colecţia de cărţi cu care mă mândresc ^.^

1. „Harry Potter”, J. K. Rowling. Pentru că forever. Pentru că m-a învăţat mai multe decât orice alt roman clasic sau psihologic.

2. „A trăi pentru a-ţi povesti viaţa”, G.G. Marquez. Pentru că m-a învăţat ce-nseamnă să lupţi.

3. „La Medeleni”, Ionel Teodoreanu. M-a învăţat ce-nseamnă frumuseţe şi gingăşie. Luptă şi ambiţie. M-a învăţat că viaţa ţine atâta cât vrem noi să ţină. Dacă alegem să murim, o facem înainte de moartea propriu-zisă.

4. „Singur pe lume”, Hector Malot. Am citit-o, copilă fiind. Şi chiar şi atunci m-a marcat profund. Este o carte de o inocenţă frumoasă şi pură, unică.

5. „Pe firul de păianjen al memoriei”, Cella Serghi. Pentru că mi-a fost alături într-o perioadă grea şi mi-a şoptit multe lucruri pe care le mai analizez şi acum.

6. „Pădurea Norvegiană”, Haruki Murakami. Pentru că motive. Personalitate.

7. „1984”, George Orwell. Well, cartea ast-ar fi în multe top-uri, căci, într-o oarecare măsură, reprezintă o frică a noastră, a tuturor, lăuntrică. O supunere despre care nu se vorbeşte. Este una dintre cele mai curajoase cărţi citite.

8. „Viaţa pe un peron”, Octavian Paler. Întotdeauna mi-a fost frică de singurătate, iar Paler m-a învăţat să nu-mi fie frică de nimic în lumea asta.

9. „Lorelei”, Ionel Teodoreanu. Aici am învăţat să iubesc şi să apreciez.

10. „On the Road”, Jack Kerouac. Să îţi spun sincer, am urât-o din primele 50 pagini, dar am citit-o până la urmă, pentru că nu-mi place să mă opresc la jumătate. Am urât-o un an întreg, până când i-am descoperit adevărata valoare. O să-mi fac timp într-o zi să îţi povestesc şi ţie ce am descoperit.

Sunt sigură că, în câteva luni, o să-mi schimb părerile legate de ultimele 4-5 cărţi. Pentru că întotdeauna există altele noi, iar eu nu mă opresc niciodată din citit. Primele, totuşi, vor rămâne-n totdeauna primele.

Ţi-aş propune şi ţie, drag cititor, să încerci să întocmeşti o listă cu cele 10 cărţi care te-au marcat şi să ne spui şi de ce.

Până când, vă propun vouă să faceţi asta:

Dragos Calinescu

iamioana

fatadefragi

Maria

Sâmburi

Cristian Stefan

Blogul unei tipe oarecare

Puncte de suspensie

Ivy

Abia aştept să văd dacă avem vreo carte în comun! Să-mi daţi de ştire dacă vă hotărâţi să o faceţi 🙂

O seară frumoasă şi, când citiţi, nu uitaţi să vă-ndrăgostiţi de cartea din mână!

 

 

 

„Gog”, Giovanni Papini

Am citit cartea asta cu un an în urmă şi mă mai bântuie şi acum.

Nu este o carte care să urmărească un fir narativ. Nu este o carte pe care s-o citeşti cu sufletul la gură. Nu este o carte despre care să vrei să povesteşti altora, ci este una care te provoacă să gândeşti profund şi să rămâi doar tu, în esenţa ta.

Este vorba despre un bărbat foarte bogat, care, cu ajutorul averii sale, călătoreşte şi adună istorii, una mai ciudată decât alta. Pe alocuri, ai zice că e o nebunie, că e dezgustător. Este o carte contrastantă. Treci dintr-o lume în alta la fiecare capitol, de parc-ai putea călători în spaţiu.

13643998_1152914711446015_1281379554_n

Este, de fapt, o culegere de istorii, fiecare reprezentând o caracteristică a umanităţii. Laşitate. Înţelepciune. Dragoste. Pierdere. Absolut orice. N-am mai citit nici o carte de acest fel. Desigur că există romane, care întruchipează multe dintre valorile umane, însă acesta nu este un roman. Este o simplă colecţie de istorii, care îţi creează chiar şi impresia că nu au absolut nici o legătură între ele, indiferent de faptul că există un personaj „principal”.

Titlurile capitolelor sunt foarte atrăgătoare. De altfel, şi titlul cărţii este la fel, Gog. Oare ce ar sugera această denumire? Desigur că este un nume propriu. Cred că este un lucru paradoxal aici, întrucât cartea poartă numele personajului „principal”, care, de fapt, nu este deloc principal. Desigur că este prezent în fiecare dintre istorii, dar nu este vorba anume despre Gog. Nu este o carte care să-l trateze pe bărbat din mai multe puncte de vedere, care să-l descrie şi să-l analizeze. Anume acest lucru m-a atras cel mai mult la cartea asta.

13624836_1152914941445992_253041665_n (1)
desigur că eu nu pot citi fără creion

Iată câteva citate:

“Unui om nu-i ajunge un singur suflet: îi lipsesc întotdeauna unele înclinaţii, unele experienţe, unele forme de pricepere. Cu două suflete vei putea depăşi pe ceilalţi şi pe tine însuţi.”

„Stelele trăiesc împreună ca şi oamenii, adică se nasc, au tinereţea lor, apoi îmbătrânesc şi mor.”

„Se poate nega existenţa zeilor, dar nu se poate nega existenţa religiilor.”

Sper să vă placă, aştept şi păreri!

Ce ne oferă Goodreads?

Eu SUNT o cititoare înrăită. Nu voi nega asta. Dacă te invit la o cafea într-o zi, să fii pregătit/ă, căci la sigur o să mă suprinzi vorbind despre o carte citită recent. Obişnuiesc să răscolesc internetul şi să adun cât mai multă informaţie legată de cărţile pe care le citesc şi cum să-mi organizez timpul ca să reuşesc să lecturez tot ce-mi propun.Astfel, am găsit cel mai bun site pentru cititori.

Vorbesc, desigur, despre Goodreads. Petrec ore întegi pe site-ul acesta. Şi am descoperit nişte lucruri extraordinare.

1. Reading Challenge. Desigur că ne putem stabili noi singuri un număr anumit de cărţi, pe care să le citim într-o lună/un an. Dar este mult mai uşor dacă utilizăm ceea ce ne oferă Goodreads. Acesta îţi arată progresul, ce procentaj dintr-o sută ai atins, câte cărţi ai citit şi câte ţi-au mai rămas. De asemenea, poţi şi tu să vezi o statistică legată de progresul altor utilizatori.

2. Rafturile. Poţi să îţi aranjez cărţile pe rafturi. În modul acesta, îţi creezi o librărie virtuală. Poţi să faci câte rafturi vrei şi să aranjezi câte cărţi vrei tu pe ele. Astfel, poţi fi mai organizat.

3. Recomandarile site-ului. După cărţile pe care le-ai citit şi pe care le-ai adăugat la Favorite, Goodreads realizează o statistică şi îţi oferă recomndări de cărţi. Deci, dacă te plictiseşti şi nu ai ce să citeşti, te duci la Recomandări şi, la sigur, găseşti o carte care o să-ţi placă.

146737516515636 (5)

4. Citate.  Nu ştiu dacă există vreun site care are mai multe citate decât are Goodreads. Dacă ai nevoie de un citat, dai un search în Goodreads şi te trezeşti cu câteva mii!

146737516515636 (4)

5. Întreabă un autor. Poate fi ceva mai frumos decât asta? În fiecare săptămână există o listă cu anumiţi autori cărora le poţi adresa o întrebare. N-am profitat încă niciodată această oportunitate, dar dacă doreşti să întrebi ceva anume de un autor sau poate i-ai citit cartea şi vrei să afli ceva legat de ea, te afli acolo unde trebuie.

imageedit_10_8555074606

6. Chestionare. Găseşti mii de chestionare legate de o mulţime de chestii literaturiceşti. Personal, răspundeam la tot soiul de chestionare legate de Harry Potter, ca să mă simt de parcă citesc din nou cărţile 😀

7. Progresul. Poţi stabili data în care ai început să citeşti cartea. Poţi actualiza şi posta numărul paginii la care ai ajuns şi poţi stabili data în care ai terminat cartea. Astfel, în urma acestor lucruri, se vor crea anumite statistici.

8. Lista „To-read”. Este un lucru foarte util pentru cei cărora le place să caute cărţi bune de citit şi să le salveze undeva. Eu, din păcate, m-am obligat de mai multe ori să-l folosesc, mi-am şi creat o listă „to-read” acasă, dar întotdeauna găseam alte cărţi de citit şi uitam de lista asta. Cititul nu este un lucru pe care să-l faci după un anumit schedule. Citeşti ceea ce vrei, nu ceea ce trebuie. Dar fiecare are părerea sa. Poate pentru voi lista dată va fi utilă.

146737516515636 (7)

După cum observi, n-am citit încă nici o carte din lista asta, chiar dacă-s adăugate deja de 2 ani.

9. Review-urile. Cred că acesta este cel mai util lucru la Goodreads. Aproape la fiecare carte se găsesc sute de review-uri, care te ajută la înţelegerea operei, la caracteristica personajelor, la analiza cărţii. Nu odată am folosit review-urile pentru eseurile din liceu legate de cărţile pe care nu le înţeegeam deloc. Goodreads şi utilizatorii lui m-au ajutat să înţeleg mai multe decât mi-aş fi imaginat vreodată. Acesta este unul dintre review-urile mele.

146737516515636 (8)

Desigur că mai sunt multe chestiuţe interesante, pe care vă las să le descoperiţi şi singuri. 🙂 Sper că v-am fost de folos şi că o să-mi daţi un add pe Goodreads, să facem şi noi un schimb de cărţi.

Ce părere ai tu despre Goodreads?

 

„Lolita”, Vladimir Nabokov

Cred că ai observat şi din cărţile recomandate anterior că obişnuiesc să citesc tot ce-i pipărat, mai ţipător, mai neobişnuit, mai cu de toate, mai interzis.Weekend-ul acesta îţi propun o carte care a fost, cândva, interzisă. Sună incitant, nu? Deşi sunt aproape sigură că ţi-ai şi dat seama după titlu. (S-a cam vorbit despre cartea asta în lume.)

Te previn deodata, pare plictisitoare. Uneori nu se întâmplă mai nimic. Dar accentuez: UNEORI. Alteori nu reuşeşti să urmăreşti acţiunea. Este o istorie, mai mult sau mai puţin, de dragoste. Deja tu o să-ţi faci o părere câtă iubire se-ascunde-n carte.

Este o operă controversată, care o să te forţeze să faci mutre şi ochii mari. Citind-o, o să te străbată sute de gânduri, păreri, idei. Uneori o să te contrazici singur pe tine. O să spui că-i frumos. Dup-aia o să spui că-i scârbos. Uneori o să vrei s-o laşi deoparte, căci nu mai poţi continua. Dar dup-aia o să vrei, totuşi, să afli sfârşitul. Poate fi o lectură lungă, la mine a ţinut cam o lună. Dar, totuşi. Nimic nu se compară cu ea. De ce? Pentru că, după părerea mea, o carte bună-i aia care spune mai multe decât celelalte. O carte bună-i aia care are curajul să sublinieze nişte lucruri despre care nu se vorbeşte. Cărţile bune-s alea care riscă să fie interzise, căci oamenilor nu le plac scrierile ce vorbesc despre chestiunile aproximativ ruşinoase. Iar Lolita este exact acea carte.

Pe scurt, Humbert Humbert este personajul principal, care se îndrăgosteşte de Lolita, fetiţa de 12 ani. Mai multe nu îţi spun. (O să tot reaminesc că nu obişnuiesc să descriu acţiunea sau personajele. Descriu ce am simţit eu citind-o.)

13521204_1144884082249078_803048562_n

Şi câteva citate:

„Sărmana noastră poveste de dragoste s-a reflectat o clipă în ochii ei cenuşii, spălăciţi, stranii din cauza ochelarilor, a fost evaluată şi repudiată, aşa cum se întâmplă cu o petrecere anostră, cu un picnic pe timp de ploaie la care au venit doar cei mai nesăraţi pisălogi, cu un exerciţiu plicticos sau cu o fărâmă de noroi uscat care i-a acoperit cu o crustă copilăria.”

„De pe înălţimea semeaţă, ascultam vibraţia muzicală suavă, fulgerele ţipetelor distincte pe un fundal de murmure sobre, şi-atunci am înţeles că dureroasă şi lipsită de speranţă nu era atât absenţa Lolitei, cât absenţa vocii ei din această armonie.”

„Mă gândesc la zimbri şi la îngeri, la taina coloranţilor rezistenţi, la sontele profetice, la refugiul oferit de artă. Este singurul fel de nemurire de care ne vom bucura şi tu, şi eu, Lolita mea.”

Şi, ca o cireaşă de pe tort, câteva lucruri spuse de Vladimir Nabokov despre opera sa:

„Refuzul lor de a cumpăra cartea nu se întemeia pe felul în care am tratat tema, ci se datora temei înseşi, întrucât pentru majoritatea editorilor americani există cel puţin trei teme tabu. Celelalte două sunt: căsătoria foarte reuşită şi binecuvântată cu mulţi copii şi nepoţi dintre un partener alb şi unul negru; şi ateul desăvârşit care trăieşte o viaţă fericită şi folositoare şi moare în timpul somnului la vârsta de 106 ani.”

„Unii scriitori m-au acuzat că Lolita este antiamericană. Acuza aceasta mă îndurerează mult mai tare decât învinuirea idioată de imoralitate.”

P.S. Cartea a fost ecranizată de două ori, prima dată în 1962 şi a doua oară în 1992. Cred că veţi găsi filmele şi online.

 

 

„Junky” de William S. Burroughs

Dacă căutai să citeşti ceva cu totul deosebit, o carte diferită de toate celelalte pe care le-ai deschis până acum, cauţi exact unde trebuie.

13479832_1139800869424066_2028485566_n

Pentru început, trebuie să faci cunoştinţă cu autorul, căci altfel nu o să îi poţi savura şi înţelege opera. William S. Burroughs a fost un autor american, care a făcut parte din aşa-numita Generaţia Beat. Pentru mai multe detalii legate de această generaţie, click aici.

Dacă sunteţi, cât de cât, familiarizaţi cu viaţa acestei personalităţi, cartea vi se va părea destul de relevantă, căci este inspirată din viaţa autorului, conţinând multe elemente reale.

Junky este prima carte a lui Burroughs. Cuprinde un „amalgam” de evenimente şi descrieri ale vieţii de după cel de-al doilea Război Mondial. Autorului nu i-a fost frică să combine elementele generale ale situaţiei în care se afla societatea americană cu elemente din viaţa personală, care erau totalmente opuse valorilor şi perspectivelor instalate după război: autorul era homosexual şi, mai mult sau mai puţin, se droga. Acţiunea are loc în New York, New Orleans şi Mexic.

Cartea asta-i excepţională anume pentru că autorul s-a bazat pe fapte, şi nu pe iluzii şi poveşti, întrucât este o carte semi-autobiografică. Acţiunea este descrisă întocmai, fără exagerări, „înfloriri” şi comentarii în plus. Scurt, clar şi la subiect. Ţi se pare că fuge din mână, pentru că vrea să te ducă-ntr-o altă lume. În lumea celor dependenţi de droguri.

Cred că este una dintre cele mai bune cărţi pe care le-am citit în ultimul timp. Reflectă realitatea anilor 60, dar, totuşi, parcă reflectă şi realitatea de astăzi. Autorul descrie impecabil totul, conturând caracterele personajelor, chiar şi ale celor episodice, astfel încât te ajută să-ţi creezi în minte un tablou exact al cărţii.

Sunt sigură că multora nu le-a plăcut opera. Conţine multe elemente mai mult sau mai puţin dezgustătoare şi mult prea realiste. Dar cred că Burroughs este unul dintre puţinii autori care au avut curajul să vorbească lumii despre toate aspectele vieţii unui bărbat dependent de droguri. Iar acest lucru merită aplauze.

13487381_1139800919424061_866937217_n

Vă las câteva citate aici. Din păcate, le am doar în engleză, căci n-am găsit cartea în română.

„I think the use of junk causes permanent cellular alteration. Once a junkie, alwazs a junkie. You can stop using it, but you are never off after the first habit.”

„He asked the question they all ask.
<<Why do you feel that you need narcotics, Mr. Lee?>>
When you hear this question you can be sure that the man who asks it knows nothing about junk.”

„Whe one personality meets another for the first time, there is a period of mutual examination on the inuitive lever of empathy and identification.”

„The point of junk to a user is that it forms the habit. No one knows what junk is until he is junk sick.”

Nu este o carte pentru cei slabi de caracter sau care caută cărţi de citit pentru relaxare, căci subliniază adevăruri crude. Totuşi, vă doresc tuturor o lectură plăcută şi aştept părerile voastre!

13472413_1139800852757401_1060211096_n

Generaţia Beat

De curând am studiat la facultate „mişcarea” asta socio-literară, care m-a schimbat foarte mult. Şi cred c-a schimbat întreaga societate americană a anilor 1950-1960.

Te-ntrebi ce fel de mişcare e asta,nu? Ei bine, o să încerc să-ţi explic cât mai clar, ca să poţi şi tu aprecia frumuseţea şi importanţa ei.

Ca o scurtă introducere, Generaţia Beat sau The Beat Generation (dacă preferi denumirea în engleză) este o mişcare socio-literară apărută în America anilor ’50-’60. Cei trei autori importanţi ai acestei generaţii sunt Allen Ginsberg, Jack Kerouac şi William S. Burroughs (despre autori într-o postare ulterioară).

Allen_Ginsberg_1979_-_cropped

Sursă poză

Jack Kerouac #2

Sursă poză

4989545583_0138d7a8f4_b

Sursă poză

După cel de-al doilea Război Mondial, multe societăţi erau dominate de un sistem de reguli şi legi ce trebuiau să fie respectate. Exact în această situaţie se afla şi societatea americană. Chiar dacă avea un sistem democrat, existau lucruri considerate taboo-uri, precum libertatea condiţiei umane, libertatea religiei, libertatea sexuală sau chiar libertatea „experimentului”. Generaţia Beat a ajutat la „respingerea” acestor taboo-uri.

Ei bine, cele trei personalităţi marcante ale generaţiei urmăreau respingerea valorilor stabilite după război, respingerea materialismului, urmăreau descoperirea spirituală, explorarea religiilor şi a condiţiilor umane, experimentarea drogurilor şi a libertăţii sexuale. Aceste lucruri sunt descrise foarte bine în cele trei opere marcante ale autorilor, „Pe drum”, „Prânzul dezgolit” şi poemul „Urletul” (despre care, de asemenea, voi vorbi în câteva postări ulterioare).

Am stat nopţi întregi „investigând” şi răscolind google-ul pentru a găsi cât mai multă informaţie despre generaţia asta. O făceam, pentru că trebuia să realizez un eseu academic legată de această mişcare literară, dar, în special, o făceam, pentru că autorii m-au cucerit. M-au cucerit prin modul lor de gândire, prin viziunile pe care le aveau asupra vieţii şi a condiţiei umane. Aceştia m-au ajutat să înţeleg că lucrurile pe care încercau să le dezmintă, să le abroge, să le distrugă atunci, mai sunt valabile şi astăzi.

Deşi au trecut mulţi ani de la cel de-al doilea Război Mondial, lumea încă se ţine de regulile de atunci. Democraţie? Sigur democraţie! Libertate? Nimic! Fiecare-şi ţine gândurile lângă sine. Puţini au curajul să-şi accepte şi să-şi utilizeze libertatea „democratică”. Majoritatea au ACCEPTAT materialismul instalat după război, răspândit în toată lumea. Tot mai puţini îşi dau seama că EI contează şi nu societatea. EI trebuie să fie centrul universurilor lor, nu societatea. Ei trebuie să-nveţe să-şi trăiască viaţa aşa cum vor, nu să muncească pentru societate până când o să-şi dea ultima suflate.

Nu! Nu neg faptul că nu e nevoie de bani, că nu e nevoie de un loc de muncă. Toţi căutăm asta. Dar trebuie să marcăm o limită. Trebuie să nu ne uităm pe noi înşine undeva, departe, în spatele cortinei. Nu trebuie să ne ascundem dorinţele, părerile şi ideile în spatele nostru. Trebuie să-nvăţăm să ne punem pe NOI pe primul loc, căci anume această atitudine creează un caracter. Anume această atitudine ne conturează personalităţile în faţa celorlalţi şi, în primul rând, în faţa noastră. Anume această atitudine o să ne ajute să ne savurăm vieţile aşa cum ne dorim. Ca să ajungem la bătrâneţe şi să nu ne pară rău c-am trăit o viaţă-ntreagă degeaba.

Nu, nu te-ndemn să demisionezi de la job-ul pe care îl ai sau să te arunci în vânt după droguri. Te-ndemn să ajuţi şi tu la surparea legilor, sau, mai bine zis, a mentalităţii demult expirate. Te-ndemn să încerci să îţi trăieşti viaţa aşa cum vrei tu. Fără să asculţi părerile celorlalţi, fără să respingi lucrurile care te fac fericit. Începe să faci lucruri pentru tine, şi nu pentru ceilalţi. O viaţă ai. Nu o dărui altora. Luptă pentru personalitatea ta. Luptă pentru ideile tale. Nu te lăsa influenţat. Nu-ţi refuza plăcerile. Cumpără-ţi o bere sau o prăjitură seara, după muncă, chiar dacă-s ultimii bani. Nu-i lăsa în portofel cu gândul că mâine nu o să ai cu ce ajunge în oraş. Mâine poate să nu mai vină, iar dacă totuşi mâine se transformă-n azi… IMPROVIZEAZĂ! Te descurci tu cumva.

22652316852_c5a0c01daf_b

Sursă poză

Nu uita de tine în favoarea altora.

 

„Un veac de singurătate”, Gabriel Garcia Marquez

„Un veac de singurătate” de Marquez…Cu se să încep? Cartea asta e atât de cunoscută-n toată lumea, încât mi se pare imposibil să-i fac o descriere pe merit. Nici măcar nu ştiu de ce am ales-o pentru weekend-ul acesta. Totuşi, o să profit de decizia mea surpriză şi o să încerc să vă conving că este una din cărţile alea pe care TREBUIE să le citeşti într-o viaţă!

13401320_1129212447149575_1359672328_n

Până a o citi, o consideram plictisitoare şi cu o tematică prostească. Fugeam de ea, credeam că o să mă plictisesc înainte să termin de citit prima pagină. Well, s-a întâmplat exact contrariul. De când am luat-o în mână, n-am mai lăsat-o departe de mine mai mult de 30 minute. Am „mâncat-o” aşa cum mănânci cireşele vara, fără să-mi dau seama şi cât de repede am putut. Este o poveste EXTRAORDINARĂ! Cu suişuri, coborâşuri, istorie, dragoste, pierderi, aşteptări, puteri şi tot ce vreţi voi. Îţi creează impresia că eşti în lumea aceea pe care Marquez o descrie. Îţi creaază impresia că trăieşti un veac în câteva zile. Nu e genul acela de carte care, chiar dacă cuprinde zeci de ani în doar cinci sute şi ceva de pagini, generează nemulţumiri şi întrebări legate de ce s-a întâmplat în acei 8 ani lipsă care nu-s descrişi. It just flows. O citeşti şi nu te mai opreşti, de parcă te-ai lipit de ea.

Personajele sunt amazing şi acţiunea şi tematica, la fel. Desigur, este şi foarte sumbră cartea, căci subliniază nişte adevăruri extrem de dureroase legate de lumea în care ne ducem zilele-n spate, dar nici nu-i bine să citeşti mereu cărţi cu happy end-uri şi cu personaje care se scaldă-n fericire. Trebuie să mai citim şi opere mai apăsătoare, care ne fac să medităm asupra unor lucruri, care ne ajută să înţelegem lumea…

Îţi doresc un sfârşit de weekend frumos şi sper că ţi-ai notat şi tu undeva să nu uiţi să citeşti măcar o dată-n viaţa asta „Un veac de singurătate” de Marquez. (te asigur c-o să te îndrăgosteşti de el 🙂 )