August la Chişinău

De când am revenit la Chişinău sau, mai bine zis, de două săptămâni înainte să revin la Chişinău, mă tot chinuia gândul că o să mă sufoc în oraşul ăsta. Că o să am prea multe de gândit, amintit, prea multe de riscat.

Nu-mi place Chişinăul. Literalmente, nu mi-e frică să admit că nu e oraşul în care vreau să trăiesc şi că nu e oraşul cu care aş spune că mă mândresc. Da, mi-e drag. Da, am crescut aici. Cele mai frumoase amintiri sunt de la Chişinău. De fiecare dată când plec, visez să revin măcar pe două zile ca să pot urca în microbuzul 185 de la Valea Morilor ca pe vremuri, să pot bea o cafea-n parc, să ies seara la o plimbare cu oamenii mei. Da, mi-e drag. Dar mi-e drag sufleteşte. Nicidecum vizual sau material.

În ultima perioadă, capitala s-a transformat într-un oraş pierdut printre reparaţii, probleme, scandaluri, evenimente, ambuteiaje şi sforţări de a deveni o capitală mai bună. Cred că „sforţarea” asta va mai ţine cel puţin doi ani, până o să se bucure şi chişinăuienii de nişte străzi, în sfârşit, întregi.

Şi, totuşi, mă cam sufoc aici. Dar mă ajută să respir oamenii mei. În fond, totul pare mai frumos atunci când ai pe cineva cu care să lucrezi asupra frumosului. Zilele trec mai repede când te trezeşte cineva să te-ntrebe dacă nu întârzii; când te trezeşti singur, ştiind că te aşteaptă cineva; când alergi pe câmpii şi vorbeşti despre lucruri interzise frumoase; când repriveşti filme din copilărie şi râzi mai tare decât atunci; când cineva-ţi cumpără un cadou, zicând că s-a gândit la tine atunci când l-a văzut; când ştii că ai pe cine suna să ieşi la o cafea, fără a te gândi că-i deranjezi sau că te cam „impui”.

*

mă uitam la soare
ca la o pasăre trecătoare

14089433_1451225761571142_1034956451_n

şi voiam să-l prind cu ochii, ca să-l opresc din drum.

14111909_1451225724904479_955929223_n

*

o cafea care ţine o viaţă;
n-am fost nicicând mai vorbăreaţă.

14123456_1207408112663341_659945890_o

*

am privit spre dreapta

14060507_1451224221571296_1418343202_o

apoi spre stânga

14111929_1451246184902433_938059865_n

şi am zâmbit dublu, văzându-te prezent oriunde. bine-ar fi să te materializezi instantaneu

căci…

aşa voi arăta
când mă vei fura.
(din lumea
mea).

*

Iubite şi neiubite Chişinău, oricât te-aş numi capitală non-europeană, doar ştii că ţii în braţe vieţi şi oameni minunaţi, nu?

Reintoarcere

sub soare

Întreaga mea adolescenţă s-a bazat pe descoperiri, cercetări, frământări, decizii şi aşteptări. Toate acestea-s găzduite de cămeruţa mea de la Chişinău.

Am părăsit-o cu aproximativ 9 luni în urmă pentru o altă cămeruţă de la Iaşi, care, însă, n-a reuşit să-mi fure sufleţelul totalmente din locşorul meu de la Chişinău. Căci nimic nu e mai frumos decât să îţi aminteşti continuu şi mai apoi să revii între cei patru pereţi în care ai crescut, unde ai început să îţi cauţi personalitatea.

Am păşit pragul camerei şi, instantaneu, mi-au străfulgerat mintea mii de gânduri şi amintiri din ultimii 4 anişori ai vieţii mele. Mi-am cercetat măsuţa la care, cu exact un an în urmă, selectam de prin cărţi sute de teoreme şi formule matematice pentru examenul de bacalaureat. Nicidecum doar la matematică, însă! Nici istoria nu m-a lăsat să dorm în mai… Apoi m-am aşezat pe patul moale, care, bietul de…

Vezi articol original 237 de cuvinte mai mult

Descoperiri întârziate

Am trăit 18 ani în Moldova şi n-am reuşit să văd atâtea câte am văzut de când am plecat de aici. Bine zice lumea că preţuieşti atunci când pierzi.

Azi am decis să o luăm spre lacul de la Dănceni să studiem un pic geografia lui şi să vedem şi împrejurimile. Din fericire, natura a fost de partea noastră, ne-a dăruit o zi caldă, însorită şi perfectă pentru plimbări pe câmpii, dealuri şi coline! Mulţi văd lacul atunci când trec pe lângă el pe stradă, puţini, însă, îl văd din perspectiva satelor aflate „în inima lui”. Iar noi am avut un ghid nemaipomenit, care ne-a arătat cele mai pitoreşti locuri! Te uitai la câmpiile acelea şi tare ţi se mai trezea pofta de a te tăvăli prin iarba verde, sub soare!

Pozele pe care vi le arăt reprezintă doar un sfert din frumuseţea regiunii. Nu plecaţi din Moldova fără să dedicaţi o zi lacului de la Dănceni şi împrejurimilor. Asta, desigur, dacă aţi dedicat încă câteva sute de zile celorlalte meleaguri nemaipomenite ale Moldovei.

13147984_1108476135889873_1444166789_o

13161313_1108476149223205_2135866669_o

Şi dacă tot ne-am răsfăţat astăzi, am încheiat ziua la fel de frumos cu o aromă de cafea cu lapte şi de ceai cu miere…

13169910_1108476699223150_2039406104_o

Vă doresc şi vouă o seară frumoasă şi nicicând să nu ezitaţi să apăraţi splendorile minunatei noastre Moldove!

Capitala (ne)europeana

M-am născut la Chișinău. Un oraș deosebit, din absolut toate punctele de vedere, atât pozitive, cât și negative. Nu voi aborda această temă din perspectivă politică, pentru că ar fi un dezatru. Vă voi oferi un Chișinău nou, așa cum l-am văzut eu, așa cum m-a schimbat pe mine.

Se spune că-n Moldova nu prea se găsesc locuri frumoase și istorice. Se mai aud zvonuri că aici se găsesc cele mai frumoase femei, în schimb; sau că mâncarea-i tare bună. Ei bine, e adevărat și nu prea. Cunosc Chișinăul foarte bine, și-s sigură că-l cunosc mai bine decât majoritatea celor care trăiesc acolo de câteva decenii! (cei mai mulți chișinăueni riscă să-și irosească viața pe griji inutile, fără a observa frumusețea din jur, care ar putea diminua neplăcerile vieții) și pot să afirm cu certitudine că avem și locșoare frumoase, și femei drăguțe, iar mămăliga noastră servită cu brânză de casă și smântână-i cel mai bun fel de mâncare ever! Dar o să pun un accent mai mare asupra capitalei, care tinde, deseori, sa fie subapreciată (politică, străzi, Chirtoaca, etc. 😀 )
Chișinăul este foarte frumos și iarna, și primăvara, și vara, și toamna!

Nopțile de iarnă-s mai luminoase decât zilele. N-aș spune că bradul din Piața Marii Adunări Naționale e unul tare drăguț și worth it, dar mai bine așa cum e, decât deloc 🙂 Căci un lucru e sigur: oricât de bogați n-ar fi brazii din alte orașe ale lumii, tot îi mai frumos Crăciunul în orașul în care ai crescut!

Primăvara la Chișinău vine pe neașteptate. Tiptil, subtil, si apoi bam! Totu-i verde, copacii sunt înmuguriți și parcurile-s pline de toporași și romanițe! Mai vin și examenele studenților, orașul capătând și un miros îmbietor de cafea…

Iar vara..Vara nici nu mai vrei să stai în casă. Îțipregătești un sandwich, câteva fructe și un litru de apa. Ieși la 10 din casă și vii la 00. Ca să nu ratezi nici o șansă de a savura Valea Morilor, Valea Trandafirilor, Grădina Botanică, Dendrariumul, străzile paralele din centru, cafenelele vintage, apusuri de soare, paduri, rătăciri… Ca să nu ratezi nici un colț de oraș…

Până când vin ploile. Până când natura obosește să găzduiasca și să-ntrețină atâtea suflete dornice de cunoaștere și-ncepe a rugini, și vine toamna… Iar noi, chișinăuenii, gustăm din serile plăcute petrecute langă fereastra de acasa cu o cană de ceai/cafea/ciocolată caldă-ntr-o mână și-n cealaltă cu un buchet frumos de amintiri…
Chișinăul e diferit pentru fiecare din noi și sunt sigură că nu există om care ar putea spune că nu păstrează nici un moment drag în suflet legat de acest oraș. Oricât ar fi de criticat, oricât ar fi de (ne)european, vă-ndemn cu bucurie să-l vizitați, căci se merită!