Înapoi în Portugalia

‘nă seara! Mi-am făcut şi eu timp, după ce am revenit din vacanţa mult aşteptată, şi pentru un articol. După câteva zile de acomodări şi reveniri, m-am aşezat comod şi-ţi aduc noi impresii!

Anul acesta am fost pentru a treia oară în Portugalia. Şi, să nu fiu eu moldoveancă dacă mint, m-am simţit de parc-o văd pentru prima dată! Atâtea locuri, atâtea peisaje, de parcă se schimbă-ntruna.

Când am aterizat şi am urcat în autobuzul ce ne transporta până la aeroport, priveam peste fereastră şi zâmbeam, pentru că era o altă lume. Nu era pământul cel sumbru şi problematic al Chişinăului, al Moldovei. Parcă şi cerul era mai senin, şi soarele mai prietenos. Şi maşinile mai vesele, chiar dacă era un ambuteiaj „nervos”. Am ajuns acasă şi care crezi c-a fost primul lucru pe care l-am făcut? Desigur, mi-am băut cafeaua perfectă portugheză. (Vezi aici: Cafea buna, pe neastepate). Ce satisfacţie, cât am aşteptat gustul acesta. 🙂

13988623_1190358281034991_1661753329_n

După câteva zile de hoinărit şi de savurare a oceanului (Vezi şi asta: Cum e să trăieşti lângă ocean?) am urcat în maşină şi am decis să întrăm totalmente-n pielea unui călător. Am ajuns la Palatul Queluz. Ce frumuseţe! Ce interior! Şi ce împrejurimi!

13937052_1190325744371578_1269740284_n

_DSC0465

 

_DSC0475

Peste câteva zile am ajuns şi la Lisabona pentru o plimbare printr-o zonă turistică, la malul râului Tejo. După câteva ore de mers întruna pe jos, m-am ales cu câteva sute de satisfacţii vizuale şi cu câteva zeci de fotografii şi amintiri frumoase. Cu toate că mulţimea de turişti nu lipsea, nu a fost un impediment să mă simt bine.

_DSC0537

13941090_1190326061038213_549854421_n_DSC0535

Fântânile arteziene m-au impresionat cel mai mult. Şi cât de plăcute-s când afară-s 30+ grade Celsius 🙂

_DSC0560

_DSC0563

13941070_1190325751038244_76883847_n

O altă zi am dedicat-o drumului naţional şi unei noi regiuni a Portugaliei. Am ajuns la Peşterile Mira d’Aire, pe care le-am străbătut cam într-o oră. Este, desigur, o experienţă minunată. Vezi săpături de mii de ani vechime şi-ţi pare că eşti în altă epocă. Se întră în anumite intervale de timp şi se pune la dispoziţia vizitatorilor şi un ghid care oferă toate detaliile.

_DSC0593

După peşteri ne-am întreptat spre Batalha. Ce mănăstire! Cu o arhitectură gotică, complicată, unică. E mai aşa-n stilul meu. Am ajuns acolo şi nu mă mai săturam de privelişte. Şi ce norocoşi sunt cei care o pot vedea în fiecare zi…

fgfd

În sfârşit, spre seară am ajuns la Fatima. Sunt sigură că mulţi dintre voi aţi auzi denumirea asta şi aţi auzit şi despre Miracolul de la Fatima. Şi păcat s-ajungi la Fatima şi să nu te duci la Basilica Maicii Domnului, fiind unul dintre cele mai mari lăcaşuri sfinte din Europa ale catolicilor. Vei putea savura picturi nemaipomenite şi o arhitectură incomparabilă, dar şi o atmosferă calmantă.

_DSC0642

_DSC0640

Celelalte zile le-am petrecut, după cum am mai zis, hoinărind prin Setubal, Palmela şi alte regiuni ale Lisabonei şi odihnindu-mă pe plajele care mă ademeneau zilnic…

ghfd

fgds

13956891_1190326094371543_148326785_n

gfdv

gfdfgf

Dacă te-ai întrebat vreodată dacă Portugalia merită vizitată, atunci eu pot să-ţi răspund: CU SIGURANŢĂ!

 

la orizont. apus de soare în Palmela.

apusuri de soare sângeroase
şi răsărituri ce zvâcnesc apăsător în tâmple…

*

mi se-nchină sublim simţul uitării şi, luându-mă de mână, m-aruncă-n viitor: „ştii c-o să trăieşti?”, îmi zice.
şi eu, derutată, pierdută-n timp, zbătântu-mă-ntre viitorul, prezentul şi trecutul meu, încremenesc… şi, inconştient, parcă, fără a mă lega de amintiri, dorinţe sau visuri, fără a spera sau a aştepta ceva, într-o stare de neant în care încerc să găsesc un oarecare echilibru, rostesc clar, răspicat, fără a înţelege măcar despre ce vorbesc: „da, asta o să fac”.

şi-apoi….

apoi mă văd alegând după apusuri şi răsărituri, aruncând flori de liliac spre orizont… creându-mi propriul orizont…

… sau creionând iluzia că ar putea cândva exista mai multe orizonturi decât unul singur în întreaga lume.

13871813_1179391248798361_1164374818_n (1)
apus de soare în Palmela

Cum e să trăieşti lângă ocean?

Nu prea mi-a plăcut niciodată marea şi, în general, apa. Pentru că mi-e frică de apă. De fiecare dată când mergeam în vacanţă la mare, mă odihneam 3-4 zile fericită, iar după asta abia aşteptam să mă-ntorc acasă.

De când am descoperit oceanul, nu mai vreau să-l părăsesc! Nu ştiu de ce, nu ştiu cum şi ce s-a întâmplat, dar mi se face un dor nebun când urc în maşină şi mă gândesc că o să-l revăd abia a doua zi sau peste câteva zile. Are el ceva specific. Apa. Scoicile. Nisipul. Imensitatea. Istoriile. Îl priveşti, la cât de departe e, şi-ţi dai seama câte ascunde. Îţi dai seama că are puterea să ţină atâtea vieţi şi poveşti în adâncimea sa şi tot mai poate fi liniştit! Eu m-aş zbuciuma necontenit în locul lui!

Întotdeauna credeam că nu-i posibil să te calmezi doar ascultând sunetul valurilor. Lângă ocean m-am convins că e posibil. Ţi se pare că-i cel mai bun prieten al tău şi că nu mai vrei să pleci niciodată de acolo. Să-ţi construieşti o căsuţă micuţă, să adormi şi să te trezeşti tot pe malul oceanului.

Într-o zi am văzut o sticlă plutind pe apă. M-am întrebat dacă nu cumva are şi vreo foaie în ea.

13689408_1172829056121247_370813427_n

13689751_1172829096121243_874127456_n

13734688_1172824452788374_790451489_n

13689880_1172829022787917_84293222_n

13702462_1172824412788378_834891884_o

13689787_1172826219454864_322978748_n

13689803_1172829062787913_666589613_n

13689555_1172826209454865_727488745_n

13689441_1172824472788372_1390837457_n

Cucerind Lisabona, partea II

Ca să nu vă ţin prea mult în suspans, vă povestesc şi despre celelalte atracţii turistice din Lisabona pe care le-am vizitat eu şi vă îndemn şi pe voi să o faceţi.

1.Muzeul Calouste Gulbenkian. Cred că este cel mai mare şi cel mai bogat muzeu în care am fost până acum. Deci, literalmente, mă plimbam pe acolo şi-mi treceau prin minte gânduri de genu’: „Eu chiar îs lângă unele dintre cele mai cunoscute exponate din lume? Is this real?” Cred că mă simţeam cu stea-n frunte :D. Muzeul adăposteşte exponate din Europa, Asia, Egipt, Roma, Egipt şi Grecia. Deci, este o colecţie extraordinară. Mai multe nu vă spun, că să nu ştiţi la ce să vă aşteptaţi. Dacă eşti adept al artei, o să te încânte tot ce vei vedea. Dacă nu eşti un adept al artei, muzeul oricum se va bucura de prezenţa ta şi îţi vei lărgi cu mult orizontul cunoştinţelor şi după aia o să poţi să zici tuturor cu mândrie: „Mă, da’ eu am fost la unul din cele mai mari şi bogate muzee din Europa!” It IS a thing to be proud of 😉

13233354_1117847914952695_1264371617_n

_DSC0443

_DSC0451

2
.
Ei bine, de aici devine mai incitant! Nu ştiu dacă ai auzit vreodată de asta, dar dacă ţi-ai dorit întotdeauna să ajungi la San Francisco şi, din anumite motive, nu poţi, atunci du-te la Lisabona şi, măcar pentru câteva ori, te vei simţi ca-n oraşul american. Podul 25 aprilie care leagă capitala cu Almada. Este, deseori, comparat cu Podul Golden Gate de la San Francisco, întrucât are aceeaşi culoare şi cam aceeaşi construcţie. Personal, n-am ştiut acest lucru până când nu l-am văzut. Aş fi vrut să stau zile-ntregi să-l privesc. 13228016_1117847934952693_1465386467_n

Mai mult decât atât, dacă vrei să călătoreşti în acelaşi timp în trei oraşe, priveşte podul de la Statuia Cristo Rei (sau, cel puţin, de la poalele acesteia, dacă îţi este frică de înălţime). Este statuia lui Iisus, construită după modelul din Rio de Janeiro. Nu arată la fel, dar dacă ai o imaginaţie bogată, poţi considera că te afli concomitent la Lisabona, San Francisco şi Rio de Janeiro. O combinaţie bună, nu? Eu zic că da 😉

_DSC0426

3. Pasteis de Belem. Aici CHIAR trebuie să ajungi! Nu pleca din Lisabona până nu guşti din faimoasele prăjituri portugheze direct de la producător 😉 Pasteis de Belem este un local faimos din Lisab
ona, care este întotdeauna aglomerat, pentru că mai toţi turiştii îşi rezervă o jumătate de zi în care să bea o cafea şi să savureze gustul prăjiturilor. Desigur că există şi aspecte negative, cum au toate localurile de peste tot. Din cauza faptului că vin FOARTE MULŢI TURIŞTI, trebuie să fii pregătit să aştepţi în rând pentru a primi o masă şi rişti să aştepţi şi comanda mai mult, dar depinde în ce perioadă a anului te duci acolo şi depinde ce chelner îţi ia comanda. Dar n-am putut să ascund acest lucru, căci îmi place să spun lucrurilor pe nume. Eu am aşteptat puţin mai mult decât trebuia, dar nu-mi pare deloc rău şi pot să spun cu mândrie că mi-am băut cafeaua la Pasteis de Belem!13249552_1117847974952689_1727909928_n

4. O altă destinaţie turistică must-see e Acvariul de la Lisabona. O să fiţi uimiţi de mărimile acvariilor şi de frumuseţea acestora! Mai multe nu vă spun, căci eu am rămas speechless după ce am ieşit de acolo 😉

_DSC0431

_DSC0427

_DSC0449

5. Şi, ca o cireaşă de pe tort, ultima destinaţie de la Lisabona pe care ţi-o propun este Grădina Zoologică. Dacă ai noroc, vei lua parte la cele mai fascinante, interesante şi amuzante momente lângă animăluţe. Personal, am urmărit o gorilă cum se scărpina în nas şi se uita fix la mine de parcă i-am făcut ceva rău. A fost destul de amuzant şi mă tot întrebam dacă nu se plictiseşte să se scarpine atâta-n nas 😀 Mai mult decât atât, dacă ajungi la sezon şi la ora potrivită, poţi să urmăreşti şi un spectacol cu delfini şi foci formidabil! (Precizez. Nu mai ştiu dacă acum au acelaşi orar şi aceleaşi spectacole, dar oricum sunt convinsă că acestea sunt impresionante!).

DSC_8013

DSC_8100

Sper să ai o vacanţă cât mai frumoasă şi interesantă la Lisabona!

Cucerind Lisabona, partea I

Începusem să vă ghidez de la Setubal, şi nu de la capitala Portugaliei, Lisabona, căci acesta este oraşul meu de suflet. Dar să trec la atracţiile turistice din Lisabona, care nu-s deloc puţine şi-s sigură că n-am reuşit să vizitez nici jumătate dintre ele! Aş putea, desigur, să colectez informaţii de pe net şi să dau un copy/paste aici, dar nu cred că se merită. În primul rând, pentru că puteţi şi voi să daţi un search 😀 şi, în al doilea rând, pentru că nu-mi stă-n obişnuinţă să vorbesc despre lucrurile pe care nu le cunosc. Atunci când abordez o temă, o fac din punctul meu de vedere, subliniind anume ce simt EU legat de aceste lucruri. Aşadar, ia să vedem pe unde ajungem la Lisabona.

1.În primul rând, este un must-see podul Vasco da Gama. Se află, de fapt, în apropierea Lisabonei. Este cel mai lung pod din Europa, având în jur de 17 km. Prima dată când am traversat podul ăsta, nu ştiam că-i Vasco da Gama. Nici măcar nu prea mă interesa pe unde mergem, aveam alte treburi pe Facebook :). Dar după câteva minute, observând, totuşi, că nu se mai termina podul acela, am devenit curioasă. Am reuşit să fac şi poze, şi să-i aflu istoria, şi să-l văd în toată splendoarea lui! Este, într-adevăr, foarte lung, nu are o traiectorie dreaptă, are şi suişuri, şi coborâşuri. În fine, cât m-am odihnit eu acolo, l-am trecut de câteva zeci de ori şi de fiecare dată găseam ceva nou de descoperit! Dacă vrei nişte statistici sau alte informaţii generale, accesează Vasco da Gama. Iar eu îţi ataşez câteva dintre pozele pe care am reuşit să le fac 😉

13199369_1110460925691394_1218251285_o

13153291_1110466009024219_1203528702_n

2. De obicei, călătoriile întotdeauna tind să fie mai mult prin istorie, decât prin prezent. Şi dacă vrei ca experienţa ta să fie într-adevăr inedită şi ca să poţi afirma cu mândrie c-ai călătorit în timp şi te simţi de parc-ai trăit câteva sute de ani în Portugalia, atunci trebuie să vizitezi Muzeul Naţional al Trăsurilor de la Lisabona. Nu mai ţin minte sigur cât costă intrarea, însă ştiu la sigur că dacă eşti student sau elev, ia-ţi carnetul ce atestă acest lucru şi vei primi o reducere considerabilă a biletului ;). Muzeul îţi oferă şansa de a traversa istoria secolelor XVII-XIX, având o colecţie nemaipomenită de trăsuri din această perioadă. Cât m-am plimbat eu prin sala aceea mare cu trăsuri de cinci ori cât mine, am făcut ochii mari de atâtea ori, încât, după ce-am ieşit de acolo, eram obosită şi-mi era somn :D. Aveţi aici site-ul oficial al muzeului: Muzeul Naţional al Trăsurilor.

_DSC0034

_DSC0042

_DSC0047

3. Ca să mai iei o pauză de la vocea istorică, fă o plimbare prin Estufa Fria. Este denumirea portugheză şi dacă aş încerca să traduc în română, ar fi ceva de genul „Sera rece”, dar nu prea-mi place cum sună. Deci, Estufa Fria să rămână. Intrarea nu costă foarte mult, însă amintirile pe care le vei aduna acolo vor costa o avere! Nu îţi mai umplu capul cu detalii, căci vei vedea şi singur/ă câte minunăţii se ascund în această „seră”. Las, totuşi, câteva poze aici.

4. După ce ieşi din Estufa Fria, nu pierde ocazia să treci şi prin Parcul Eduardo VII, care se află prin apropiere. Este cel mai mare din Lisabona, deci este şi un must-see :). Are privelişti minunate, pe care nu trebuie să le ratezi!

_DSC0394

_DSC0382

_DSC0384

 

 

 

Cu drag, Setubal, Palmela si Azeitao

Probabil că nu îţi spun nimic aceste denumiri, dar te luminez eu cu plăcere!
Setubal este un district aflat la aproximativ 48 km de Lisabona, capitala Portugaliei. Palmela şi Azeitao sunt două judeţe ce aparţin districtului Setubal. Iniţial, ţi-ar părea că sunt nişte locaţii neinteresante, dar te asigur eu că-s worth it!

Prima dată am ajuns la Setubal cu aproximativ 4 ani în urmă. Nu a fost o destinaţie precisă, mult dorită, am plecat în direcţia dată doar pentru că aveam unde ne caza acolo. Pe parcurs, însă, am realizat că destinul mereu ne conduce pe drumul cel bun, căci am descoperit frumuseţile acestul oraş şi ale tuturor regiunilor pe care le cuprinde! Este un oraş primitor, cu sute de căsuţe albe cu acoperişuri portocalii şi cu multe străduţe înguste şi drăguţe! Dacă ajungi acolo, trebuie numaidecât să experimentezi toate plajele din regiune, în special Praia da Figueirinha.13115355_1105085132895640_142631426_n Şi ar fi bine să te duci până la orele 21, ca să poţi explora şi muntele Arrabida. De ce? Pentru că dacă te deplasezi cu maşina, până la orele 21 se circulă într-o singură direcţie, ceea ce înseamnă că te bronzezi un pic la soare, te stropeşti cu apă oceanică, mai colectezi nişte scoici, urci în maşină şi înconjori întreg muntele ca să poţi ajunge înapoi în oraş. Şi, crede-mă, vor fi cele mai frumoase 30 de minute din ziua aceea! Iniţial, ţi-ar părea că e o pierdere de timp şi o nebunie să nu se permită circulaţia dus-întors, dar, după ce vei descoperi şi acest munte şi minunăţiile pe care ţi le oferă, o să vrei să-ţi cumperi un cort şi să te stabileşti cu traiul acolo, la o margine de drum!

În plus, dacă înconjuraţi Serra da Arrabida, aveţi şansa să faceţi un popas pe la peşterile de pe pantele acestuia. Este o privelişte minunată, aveţi apele în faţă, puteţi să vedeţi chiar mici peştişori sau crabi printre stânci!

DSC_8154DSC_8155

Mai mult decât atât, pe orice plajă nu te vei afla, vei putea vedea Peninsula Troia, care este şi ea o destinaţie turistică interesantă! Este o mică peninsulă, care are un cazino, mai multe hoteluri, restaurante şi pe care, cu siguranţă, trebuie să o vizitezi dacă ajungi la Setubal! Deplasarea nu va fi o problemă, căci există mici vaporaşe care te pot duce până acolo.
O altă destinaţie turistică ar fi Castelul din Palmela. Este un castel ridicat în secolul al XII-lea, care se află pe vârful dealurilor Serra de Arrabida. Dacă nu-ţi este frică de înălţime şi urci în turnul castelului, îţi vei bucura ochii cu o privelişte minunată: întreg oraşul Setubal, peninsula Troia, fluviul Tejo şi Lisabona! Intrarea este liberă pentru toţi, vei găsi chiar şi un restaurant şi un magazin de suveniruri, pentru a-ţi umple ghiozdanul cu de toate. Destinaţia, desigur, nu va fi unică, căci după ce guşti din toate frumuseţile castelului, poţi să faci o plimbare şi prin orăşelul Palmela.

13090425_1105088109562009_313742437_n

Şi o ultimă destinaţie turistică, ca o cireaşăde pe tort: ar fi păcat să ajungi în Portugalia şi să nu afli cum se fac vestitele ţigle portugheze pictate, de obicei, în culorile tradiţionale, alb şi albastru, numite Azulejo. Iar pentru asta, dacă tot vei fi prin regiune, vizitează Azulejos de Azeitao pentru o demonstraţie şi experienţă unică în viaţa ta. Pentru mai multe detalii aici: Azulejos de Azeitao .

Să ai o seară frumoasă şi o noapte plină de vise portugheze!

7 motive pentru a alege Portugalia

O sa acord o mare atenție călătoriilor mele prin Portugalia, întrucât mi-am petrecut, timp de doua veri, vacanța acolo și am reușit să vizitez mai multe locuri decât în oricare altă țară… Și chiar n-aș vrea să-mi scape vreo impresie!

Pentru început, vă pun la dispoziție câteva motive, care, în mod normal, ar trebui să vă determine să cumpărați niște bilete de avion spre Portugalia pentru luna august (veți afla mai jos de ce anume august :)).

  1. Sunt multe orașe pe care poți să le alegi dacă dorești să iți petreci vacanța pe o plajă. Eu am stat în Quinta do Anjo, Palmela, Setubal, la vreo 40 km de Lisabona. Am vizitat în jur de 6 sau 7 plaje din această regiune. Și nici nu le-am vizitat pe toate, mai erau încă multe pe lângă astea!13077263_1099102603493893_1681794342_n
  2.  Ai oceanul la picioarele tale! Chiar dacă apele oceanelor sunt considerabil mai reci decât apele mărilor, dacă prinzi vreme bună, te obișnuiești foarte repede cu apa mai rece. În schimb, e foarte curată, se găsesc tare multe scoici frumoase și, dacă te duci la plajele din Setubal, în fața ochilor e oceanul, iar în spatele tău se-ntind munții. Poți oare fi mai norocos decât atât?
  3. Portugalia nu este o țară foarte scumpă pentru călătorii, cum ar fi Anglia, de exemplu. Nu ai nevoie de un buget foarte mare pentru a-ți petrece vacanța acolo. Cazarea și produsele alimentare nu au prețuri de lux și poți să-ți permiți să mai cinezi și la un restaurant. Dacă îți iei un bilet de avion cu escală, ajungi la aproximativ 250 Euro dus-întors. Dar, desigur, există și posibilitatea de a ajunge cu un autocar, trecând prin întreaga Europă, însă eu nu recomand această metodă, pentru că diferența de sumă dintre biletele pentru avion și biletele pentru autocar nu este foarte mare și nici măcar nu vezi Europa, căci se circulă pe autostrăzi 😀
  4. N-o să mănânci nicăieri mai mulți pești decât într-o vacanță în Portugalia!
    Salmao, dorada, crevete, crabi, MELCI! Dacă reușești să ajungi în luna iulie sau august, poți să guști din delicioșii melci cu pâine prăjită, cu o halbă de bere sau un pahar rece de Cola. Știu că par „imposibil de mâncat” după felul în care arată, BUT THEY ARE DELICIOUS! Zău c-aș face un drum până acolo doar pentru a-i savura din nou! Și, plus la toate, peștele este mult mai ieftin decât în regiunile noastre, nu este un lux să îți cumperi câteva kilograme de pește roșu. Și, plus plus la toate, se mai fac și foarte multe reduceri la produsele din pește! 😉13820888_1174692119268274_1407061743_n
  5. Nu prea riști să prinzi vreme rea. Se-ntâmplă foarte rar să plouă vara în Portugalia. Iar dacă plouă, ei bine, nu chiar plouă, burează, mai bine spus. Iar dacă e cald, dacă e foarte, foarte cald, de la 30 grade Celsius în sus, nici măcar nu simți că-i atât de cald, pentru că se simt brizele oceanice și se suportă mult mai bine căldura! Nici măcar prea se-ntâmplă să transpiri, ceea ce este un plus dacă vrei să călătorești cu transportul public, if you know what I mean 😀
  6. Ai foarte multe locuri unice pe care să le vizitezi, locuri, pe care, cu siguranță, nu le vei găsi nicăieri în altă parte. Despre asta, însă, voi vorbi într-o altă postare ;).
  7. Vei avea parte de un fenomen tot mai rar în zilele noastre: uniformitatea arhitecturii. Se mai păstrează încă și acum tradițiile caselor albe cu acoperiș portocaliu sau roșietic. Și nu prea riști să vezi un contrast mare de arhitectură cum se-ntâmplă în centrul Chișinăului să observi blocuri luxoase lângă cele care-s pe cale să se dărâme.13023158_1099100960160724_2103219063_n

Nu ezita să alegi Portugalia pentru vacanța din anul acesta! Iar pentru a te convinge și mai mult, o să revin cu locurile pe care ai putea sa le vizitezi 😉

Cafea buna, pe neastepate

Călătorind prin Europa, am realizat că la Chișinău lumea-și bate joc de adevărata cafea. Nu înjur pe nimeni, fiecare-i unic și își are gustul său și mai există și câteva zeci de feluri de cafea, care necesită diferite cantități de apă, lapte etc. Dar când văd pe cineva că-și bea cafeaua de dimineață într-o cană de 250 ml cu doar o linguriță de cafea solubilă, realizez că ei n-au gustat cafeaua buna, acea care te trezește din doar câțiva ml de apă.36fd31462a104695e83e61e13e24746a

Eu am gustat-o. Când îmi spunea taică-meu
că-ntr-un sat din Portugalia a baut cea mai bună cafea vreodata, nu l-am crezut. Cum așa, să fie cafeaua din Quinta do Anjo mai bună decât cea de la Veneția sau Lisabona? Prostii! Look who was surprised then! I was. În cafeneaua de la colț, cei doi bătrâni preparau cea mai bună băutură pe care am gustat-o până acum! În cănuțe mici, cu puțin lapte (căci n-am voie sa gust din cafeaua fără lapte, datorită stomacului meu alintat 🙂 ), cu un pachețel de zahăr brun, îți puteai bea doza de plăcere pentru ziua aceea. N-ai nevoie de căni extra mari, care, uneori, nici nu-ți înlătură pe deplin necesitatea cafelei, pentru că nu e preparată cum trebuie. În toate restaurantele și localurile se pun mai puține grame de cafea per cană pentru a face economii. Acasă, unii pun o lingură per cana de 250 ml :). Vă dați seama ce gust ar avea…

În cafeneaua aceea există un echilibru minunat între cantitatea de cafea și apă, nu există zgârcenie, ci doar dorința de a face vizitatorilor ziua mai frumoasă. Nu era zi în care să-i vizitez și să nu fie nici un client. Nu era zi în care să nu-mi zâmbească proprietarul. Lumea-i mult mai buna-n satul acela. E mai bună decât în sute de orașe mari, pentru că-s mai fericiți. Și, din cauza asta, și cafeaua e perfectă.

Dacă vreți să gustați cea mai bună cafea din Europa, nu exitați să vizitați sătucul ăsta, se află la 45 de minute de Lisabona!