Dacă căutai să citeşti ceva cu totul deosebit, o carte diferită de toate celelalte pe care le-ai deschis până acum, cauţi exact unde trebuie.
Pentru început, trebuie să faci cunoştinţă cu autorul, căci altfel nu o să îi poţi savura şi înţelege opera. William S. Burroughs a fost un autor american, care a făcut parte din aşa-numita Generaţia Beat. Pentru mai multe detalii legate de această generaţie, click aici.
Dacă sunteţi, cât de cât, familiarizaţi cu viaţa acestei personalităţi, cartea vi se va părea destul de relevantă, căci este inspirată din viaţa autorului, conţinând multe elemente reale.
Junky este prima carte a lui Burroughs. Cuprinde un „amalgam” de evenimente şi descrieri ale vieţii de după cel de-al doilea Război Mondial. Autorului nu i-a fost frică să combine elementele generale ale situaţiei în care se afla societatea americană cu elemente din viaţa personală, care erau totalmente opuse valorilor şi perspectivelor instalate după război: autorul era homosexual şi, mai mult sau mai puţin, se droga. Acţiunea are loc în New York, New Orleans şi Mexic.
Cartea asta-i excepţională anume pentru că autorul s-a bazat pe fapte, şi nu pe iluzii şi poveşti, întrucât este o carte semi-autobiografică. Acţiunea este descrisă întocmai, fără exagerări, „înfloriri” şi comentarii în plus. Scurt, clar şi la subiect. Ţi se pare că fuge din mână, pentru că vrea să te ducă-ntr-o altă lume. În lumea celor dependenţi de droguri.
Cred că este una dintre cele mai bune cărţi pe care le-am citit în ultimul timp. Reflectă realitatea anilor 60, dar, totuşi, parcă reflectă şi realitatea de astăzi. Autorul descrie impecabil totul, conturând caracterele personajelor, chiar şi ale celor episodice, astfel încât te ajută să-ţi creezi în minte un tablou exact al cărţii.
Sunt sigură că multora nu le-a plăcut opera. Conţine multe elemente mai mult sau mai puţin dezgustătoare şi mult prea realiste. Dar cred că Burroughs este unul dintre puţinii autori care au avut curajul să vorbească lumii despre toate aspectele vieţii unui bărbat dependent de droguri. Iar acest lucru merită aplauze.
Vă las câteva citate aici. Din păcate, le am doar în engleză, căci n-am găsit cartea în română.
„I think the use of junk causes permanent cellular alteration. Once a junkie, alwazs a junkie. You can stop using it, but you are never off after the first habit.”
„He asked the question they all ask.
<<Why do you feel that you need narcotics, Mr. Lee?>>
When you hear this question you can be sure that the man who asks it knows nothing about junk.”
„Whe one personality meets another for the first time, there is a period of mutual examination on the inuitive lever of empathy and identification.”
„The point of junk to a user is that it forms the habit. No one knows what junk is until he is junk sick.”
Nu este o carte pentru cei slabi de caracter sau care caută cărţi de citit pentru relaxare, căci subliniază adevăruri crude. Totuşi, vă doresc tuturor o lectură plăcută şi aştept părerile voastre!