dedicatie animalelor pradatoare

images

Tu ajungi pe tărâmuri străine, nelocuite, negândite, iluzorii şi dincolo de aparenţe. Păşeşti absurd graniţa, neştiind măcar unde se află. Rupi tot ce găseşti, arzi păduri şi construcţii, răpeşti uitări şi depărtări, reaminteşti şi loveşti, cât de tare poţi. Nici măcar nu conştientizezi ce faci. Instincte, cică. Autoapărare era. Vital să fie.

Râzi ca o leoaică, considerând că ţi-ai făcut tu dreptatea ta, că, năvălind asupra cuiva, ţi-ai găsit motivul pentru care te-ai rătăcit şi, astfel, nimiceşti locuinţa altuia, lăsând bietul suflet pe drumuri. Iar tu râzi, râzi ca o leoaică. Ţie îţi pare că te salvezi, dând jos de pe tine lucrurile care te frământă şi aruncându-le-n oraşul care arde. Dar să nu uiţi, spirit pierdut, că întotdeauna vor mai fi rămăşiţe. Şi, într-o bună zi, o să revii pe tărâmul acela pe care l-ai bulversat cândva, pe tărâmul pe care ai avut nesimţirea să ajungi, şi o să găseşti resturile de care-ţi vorbesc. Şi atunci, om nechemat, te vei frige tu. Şi ştii de ce? Pentru că, în egocentrismul tău exagerat, ai uitat că există limite şi sentimente, pe care nu le poţi percepe şi, sper din suflet, să nu o faci niciodată.

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s