intr-o seara

_mg_7127

într-o seară, pe când roşul soarelui se revărsa asupra noastră, noi alergam printre florile de pe câmpie. alergam după amurg, el fugea de noi, iar luna ne urmărea. 

mai mult mă urmărea râsul tău copilăresc şi privirea-ţi visătoare. la un moment dat, m-am oprit şi ţi-am examinat atent fiecare mişcare, privindu-te contemplativ, iar tu credeai că-ţi ascult poveştile. încercam să memorez fiecare cută a chipului tău şi simetria ori asimetria trupului tău. 

am vrut să te-ntreb ce lucruri îţi trec prin cap la ora 3 dimineaţa, dar am tăcut, căci vocea ta era ca o mângâiere şi n-aş fi putut să te-ntrerup pentru nimic în lume. 

am învăţat atunci totul despre tine, aşa cum învăţ pentru un examen, ca să te pot reconstrui în mintea-mi ori de câte ori mi-e dor de tine.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s