Harry Potter, cumva

Într-o zi de vară, într-o caldă zi de vară, am păşit pragul unei biblioteci, care nu m-a mai lăsat să plec fără cărţi în mână.
Prima carte pe care am luat-o a fost Harry Potter.

Harry Potter.

Dac-ar fi să aleg o singură carte pe care să o păstrez din miliardele de cărţi existente, aş alege, fără să ezit, Harry Potter. Deseori mi s-a spus că mă comport ca un copil şi deseori, auzind că n-aş favoriza niciodată o carte mai mult decât asta, râdeau şi-mi spuneau că e absurd.
Nu e deloc absurd, de fapt. Am crescut cu Harry Potter. M-a fascinat din primul moment şi, de atunci, nu m-a mai părăsit.

Recitesc, periodic, anumite pasaje din carte, pentru că anume ele mă ajută să mă ridic atunci când nu mai pot. Nu e doar o carte. E un prieten bun, care e întotdeauna gata să m-apuce de mână şi să-mi arate calea spre soare, spre lumină şi fericire. E un suflet drag, pe care nu l-aş lăsa niciodata prea departe de mine. E o viaţă, o inimă care bate alături.

A fost magie. De când am luat-o în mână şi până acum, până în momentul în care tapez asta – e magie. Şi n-ar mai fi fost dacă n-aş fi citit-o.

E magie curată. Literalmente, şi în cel mai adevărat sens al cuvântului.

Am citit şi recitit cărţile în diferite faze ale vieţii mele şi, poate, în anumite momente am descoperit lucruri pe care nu le descoperisem atunci când eram copil. Şi, crede-mă, îs atât de multe astfel de momente…

Am tot încercat de multe ori să realizez ce m-a învăţat Harry Potter şi am înţeles că-s prea multe lucruri pentru a fi listate. Totuşi, cel mai important lucru a fost că am observat, pentru prima dată în viaţă, ce înseamnă un sacrificiu. Am învăţat cum e să fii un prieten bun, ce înseamnă sinceritate, fidelitate, armonie, dreptate, ajutor şi… Şi am învăţat cum să iubesc necondiţionat, căci, cum a zis şi Preda, dacă dragoste nu e, nimic nu e…

Cu o lună-n urmă m-am trezit cele mai frumoase cadouri în poale. În primul rând, cele mai frumoase, pentru că-s de la cei mai frumoşi oameni din lume şi, în al doilea rând, pentru că nici un cadou nu e mai bun decât mâna asta imaginară spre soare.

16425285_1419899794747504_1672129208_n

16443671_1419899681414182_137588052_n

Mi-a fost dor de gaşca aia unită, de prietenia aia nestrămutată, de legăturile emoţionale şi fizice. Mi-a fost tare dor. Şi o să-mi fie dor mereu. Cred că de asta o să stau zilnic cu una din cărţi pe noptieră. Şi nu contează ce vârstă o să am. Harry Potter nu are vârstă, are caracter.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s