Vârtejul

16295358_1411054328965384_1155956664_n

Cineva m-a aruncat într-un vârtej. Tare mi se contorsionează trupul, căci mi-e frică să nu alunec sau, mai rău, să am curajul să renunţ.

Mi-e drag soarele şi mi-s dragi lalelele. Poate dac-ar fi vreun soare în vârtejul ăsta, m-aş apuca de el, mi-aş desena aripi şi aş pluti lin printre nori, precum o rândunică-n aprilie. Sau poate mirosul de lalele ar ispiti vântul să-şi potolească zbuciumul.

Sau poate ar trebui să mă trezesc şi să nu mai cred în poveşti. Să mă privesc în oglindă şi să-mi spun că eu sunt vârtejul. Doar eu îmi pot linişti spiritul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s