Încă matinal, la miez de noapte

Diminețile întotdeauna sunt cele mai grele. Te trezești după un vis frumos, deschizi ochii, îți examinezi pereții în tăcere și-ți aduci, treptat, aminte tot ce-ai pus deoparte peste noapte. Și se simte ca pentru prima dată. Fiecare dimineață aduce noi frustrări, dileme, probleme. În fiecare dimineață te trezești cu gândul că nimeni nu se va ocupa de cafeaua matinală și nici măcar n-ai cu cine o împărți. Te bucuri că e soare afară și că ziua o să se țină de cuvânt să-ți răpească câteva dintre tristețile pe care le ai, ca să nu te sufoci complet. Te bucuri că e soare afară, pentru că atâta timp cât răsare soarele, mai există o speranță.

Te bucuri că e soare afară, dar ți se mâhnesc ochii că nu îl prea vezi. Și plouă. Întruna.

La_Vesvre_de_Saisy_Morning_Mist

Sursă poză

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s