la orizont. apus de soare în Palmela.

apusuri de soare sângeroase
şi răsărituri ce zvâcnesc apăsător în tâmple…

*

mi se-nchină sublim simţul uitării şi, luându-mă de mână, m-aruncă-n viitor: „ştii c-o să trăieşti?”, îmi zice.
şi eu, derutată, pierdută-n timp, zbătântu-mă-ntre viitorul, prezentul şi trecutul meu, încremenesc… şi, inconştient, parcă, fără a mă lega de amintiri, dorinţe sau visuri, fără a spera sau a aştepta ceva, într-o stare de neant în care încerc să găsesc un oarecare echilibru, rostesc clar, răspicat, fără a înţelege măcar despre ce vorbesc: „da, asta o să fac”.

şi-apoi….

apoi mă văd alegând după apusuri şi răsărituri, aruncând flori de liliac spre orizont… creându-mi propriul orizont…

… sau creionând iluzia că ar putea cândva exista mai multe orizonturi decât unul singur în întreaga lume.

13871813_1179391248798361_1164374818_n (1)
apus de soare în Palmela

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s