„Plânsul lui Nietzsche”, Irvin D. Yalom

Dacă tot e sesiune şi dacă tot e sfârşitul lui mai şi pluteşte-n aer un iz mai filozofic şi mai nostalgic, vă propun o carte mai „grea” pentru suflet.

Mi-a tot fost reclamată de colegele de clasă, că-i tare bună, că se consumă ca o îngheţată vara. Am citit-o abia în decembrie a lui 2015, căci am primit-o cadou de la colegele de cameră de ziua mea. Nu ştiu dacă aş mai fi citit-o vreodată dacă n-o primeam cadou. Căci nu prea mă interesează filozofia. Gândeam că e o culegere de citate din alea filozofice asupra cărora trebuie să stai zile-ntregi să meditezi şi să ajungi să-ţi schimbi viaţa după ce le-nţelegi sensul.

Ei bine, nu prea mi s-au adeverit aşteptările. De obicei se-ntâmplă să mă aştept la ceva grandios din partea unei cărţi şi, până la urmă, să mă dezamăgească. De data asta s-a întâmplat exact inversul.

N-aş vrea să fac un spoiler al cărţii. Aş vrea doar să spun că nu trebuie să v-apucaţi de cartea asta dacă nu aveţi timp. Luaţi-vă două zile libere ca să o savuraţi din plin. Nu o lăsaţi pentru a doua zi, pentru a treia sau a patra zi. Pentru că astfel nu o să puteţi gusta din profunzimea ei. Cartea este un joc al gândirii, este o întruchipare a ispitei profesionistului. Este o reflecţie asupra vieţii, o imagine totalmente nouă, pe care poate c-aţi ignorat-o până acum. Plânsul lui Nietzsche este cartea care o să vă ajute să observaţi ceea ce n-aţi văzut până acum atât în voi înşivă, cât şi în lumea care vă înconjoară.

Vă zic doar atât. Josef Breuer încearcă să-l vindece pe Friedrich Nietzsche de boala misterioasă care-l bântuie de câţiva ani. Cum o face? Procesul? Rezultatul? Rămâne să-l aflaţi voi.

Ca să vă creaţi o impresie, las câteva citate aici:

• „Să gasesti zori noi şi posibilităţi de aur, să iubeşti un suflet bogat şi curajos: toţi avem nevoie de asta, măcar o dată în viaţă.”
• „Nu, nu mă gândeam să scriu, ci să citesc aceste cărţi. Ah, munca nesfârşită a intelectualului – turnând toată ştiinţa asta în creier printr-o deschidere de trei milimetri în iris.”
• „Să consideri toate lucrurile profunde – iată o calitate incomodă; te face să-ţi forţezi mereu ochii şi descoperi la urmă întotdeauna mai mult decât ai dorit.”

Vedeţi aici pagina de Goodreads: Plânsul lui Nietzsche

Aştept şi de la voi review-uri! O seara furtunoasă vă doresc, căci lângă Nietzsche, Breuer şi Freud toate sufletele se zbuciumă!