„Adio, arme!”, Ernest Hemingway (Cartea de vineri seara)

Dacă tot e primul post cu genericul Cartea de vineri seara, ar trebui să vă zic întâi ce reprezintă.

Sper să devină o tradiţie a blogului şi să nu-mi scape nici o vineri fără a vă sugera câte o carte de citit pentru weekend. Sunt sigură că mulţi dintre voi, cititorii, caută cărţi bune pe care să le savureze şi, ori nu găsesc, ori au prea multe şi nu ştiu pe care s-o înceapă. Ei bine, eu o să vă ajut puţin!

***

Azi am decis să vi-l propun pe Ernest Hemingway. Este, desigur, autorul cărţii Bătrânul şi marea, una dintre cele mai bune ale lui, pe care, unii din noi, au studiat-o încă în gimnaziu/liceu. Eu vă sugerez un alt Hemingway, unul războinic, iubitor şi sacrificator. Nu este o carte care stă pe primul raft dintr-o bibliotecă, cum e Bătrânul şi marea, dar când vine vorba de Hemingway, toate operele trebuiesc citite!

Aşadar, este vorba despre Adio, arme (eng. A Farewell to Arms), apărută în 1929 şi având în jur de 380 pagini, în dependenţă de editură. Se povesteşte istoria locotenetului Henry, un american concentrat pe frontul italian în perioada Primului Război Mondial. Acesta o întâlneşte pe Catherine Barkley, o soră medicală. Şi mai departe, scrie-n carte! 😀

Nu, nu o să fac un rezumat al cărţii, pentru că dac-aş face-o, unde fuge curiozitatea? În schimb, o să vă spun că Hemingway is a great author, nu este unul care-ţi pune toate cărţile pe faţă. Ca să fie înţeles, e nevoie de timp şi răbdare. Uneori, o pagină trebuie citită de trei ori pentru a se realiza ce a vrut să zică autorul. Dar, chiar şi dacă nu se înţelege despre ce e vorba, paginile aleargă una după alta. Iei cartea-n mână şi nu te mai opreşti. Are Hemingway farmecul ăsta, de a te ţine lângă el. Rândurile parcă curg de undeva ca un râuşor, şi nu te poţi opri din citit. Dacă mai găseşti şi o carte editată frumos şi cu pagini drăguţe, la sigur adormi cu ea-n mână!

Aş sugera, desigur, să fie citită în original, căci limbajul este extrem de uşor, Hemingway fiind un adept al simplităţii. Autorul evită cuvintele complicate care te bagă în ceaţă (ăsta e unul din lucrurile pe care le apreciez în scrierile lui) şi propoziţiile foarte lungi. Nu ştiu cum este varianta în română, dar, dacă vrei să înţelegi întru totul mesajul autorului şi scopul acestuia, încearcă-ţi norocul în engleză! Dacă, totuşi, nu eşti familiarizat cu această limbă, te vei îmbogăţi oricum dacă o citeşti şi în română, căci, în zilele noastre, se găsesc destui traducători calificaţi.

Între timp, vă pun la dispoziţie câteva citate (în engleză (din păcate pentru cei ce nu o cunosc):

„It was impossible to salute foreigners as an Italian, without embarrassment. The Italian salute never seemed made for export.”

„There is nothing as bad as war. We in the auto-ambulance cannot even realize at all how bad it is. When people realize how bad it is they cannot do anything to stop it because they go crazy. There are some people who are afraid of their officers. It is with them the war is made.”

„We could feel alone when we where together, alone against the others.”

„No, that is the great fallacy; the wisdom of old men. They do not grow wise. They grow careful.”

Şi, ca să vă dau tot pachetul, aveţi şi pagina de pe Goodreads a cărţii, cu aprecierea de 3,8 din 5: A Farewell to Arms

Să aveţi o seară frumoasă şi plină de cărţi bune!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s